“Mai bine”, simple thinking

Peste tot in mas media auzim multiple solutii pentru ca noi, Romanii, sa traim mai bine, de la taieri de salarii la tiparit de bani. Inainte de a raspunde cum am putea traii mai bine hai sa stabilim o scurta si succinta definitie la “a traii mai bine”:

1. Sa avem mai multa mancare, mai diversa si mai calitativa.

2. Sa avem locuinte mai mari, mai frumoase, mai calduroase, si mai bine utilate.

3. Sa avem servicii medicale mai de buna calitate, si acces corespunzator la medicatie.

4. Sa avem parte de alte necesitati precum educatie, distractie, acces la cultura, turism, hobiuri etc.

Pornind de la fiecare individ in parte ce ar fi necesar pentru un trai “mai bun”?

Simplu, mai multi bani. Si bani acoperiti in productie bunuri si servicii, nu bani tiparti din neant a la BNR precum am fost obisnuiti in ultimi zeci de ani.

BABESTE gandind, cum ar putea obtine cetateanul obisnuit mai multi bani?

-         De la stat, prin variate scheme de asistenta sociala? NU! Statul nu are bani, si daca ii are sunt tipariti fara acoperire, mai multi bani neinsemnand si putere de cumparare mai mare.

-         De la firme administrate de stat? NU! Firmele administrate de stat sunt conduse de oameni numitii pe criterii clientelare nu de competenta; firmele statului fiind deseori victime sigure ale variatelor metode de coruptie, neputand fi sufficient de productive petru asigurarea profitabilitatii si pentru asigurarea unor salalarii ce sa permita prosperitatea reala a angajatilor.

-         Modurile in care veniturile salariatilor pot creste in mod real sunt:

o        Atunci cand forta de munca devine resursa limita de care depinde potentialul profitatbilitatii unei firme. In aceasta situatie toate firmele vor dori sa angajeze cati mai multi oameni pentru a isi mari profitabilitatea, iar prin efectul economiei libere de piata si prin echilibru cerere oferta, salariile ar creste in mod natural si sustenabil.

o        Atunci cand productivitatea muncii creste, cand prin acelasi efort producem mai mult si mai bine.

Ce trebuie sa facem ca forta de munca sa devina resursa cea mai importanta, si resursa cea mai necesara?

-         Sa marim legatura intre munca si beneficii. Actual, statul isi insuseste peste 80% din rezultatul muncii unui salariat. Acest procenaj trebuie sa scada semnificativ, pentru a incuraja cu adevarat  munca, creativitatea, initiativa si alte aspecte strict necesare prosperitatii. Oamenii trebuie sa fie motivati pentru a munci mai mult prin posibilitatea insusirii in mai mare masura a beneficiilor materiale rezultate. Azi cand statul iti ia peste 80% din rezultatul efortului depus, ce rost mai are acesta?

-         Sa permitem cresterea consumului; consum mai mare insemna cerere mai mare pentru produsele si serviciile firmelor si deci cerere mai mare pentru forta de munca. Aici se poate instaura un  ciclu benefic unde venituri mai mari generate de mai multi salariati si de salarii mai mari creste cererea produselor si serviciilor oferite de firme, ce iarasi creste cererea de resursa umana si asa mai departe.

-         Sa diminuam impedimentele legislative si reglementatorii puse in calea flexibilitatii fortei de munca.

-         Sa cream conditiile in care oameni cu initiativa, forta de munca, inteligenta si aptitudini antreprenoriale sa poata economisi banii necesari prornirii de noi firme si conditiile necesare ca acestia sa poata porni aceste firme petru a absoarbe forta de munca disponibila, pentru a  produce bunuri si servicii cerute de piata.

Cum crestem productivitatea muncii?

-         Prin tehnologizarea si automatizarea productiei. Acest lucru este posibil doar daca diminuam fiscalitatea si eliminam tiparirea de bani fara acoperire.  

-         Prin permiterea selectiei naturale a conducatorilor firmelor. Antreprenorii incompetenti trebuie lasati sa intre in insolventa, cei competenti trebuie lasati cat mai liberi, pentru ca piata sa ii remunereze si sa le permita acestora extinderea si mai mare a activitatii.

-         Prin protejarea activitatilor antreprenoriale autohtone de competitie neloiala externa.

Romania, are resurse naturale, are resurse umane, are o populatie suficient de mare pentru a asigura o masa critica a cererii de bunuri si servicii. Este la latitudinea noastra sa cream combinatia optima intre resursele disponibile pentru a ne auto satisface nevoile necesare de bunuri si servicii,  pentru a avea cu totii o viata mai buna.

Mirajul “Investitiilor Straine”

Cat de benefice sunt investitiile straine in Romania?

Inainte de a analiza si trage concluzii, trebuie sa intelegem mecanismul acestor investitii:

A. Entitate fizica si juridica vine in Romania cu “bani” sau “assets” sub forma de echipamente, “know how”,  etc.

B. Entitatea fizica si sau juridica externa acceseaza finantare locala pentru a amplifica profitabilitatea capitalului propriu. In marea majoritate a cazurilor, finantarea locala este generata de depozitele persoanelor fizice si juridice autohtone.

C. Entitatea fizica sau juridica investeste capitalul propriu si cel imprumutat in activitate generatoare de profit.

D. Entitatea fizica sau juridica externa vinde persoanelor fizice sau juridice autohtone rezultatul investitiei si repatriaza profitul sau mentine investitia si repatriaza profitul pe termen lung in fiecare an. 

1. Investitii Imobiliare Residentiale, Comerciale, Logistice

Exemplu (ce s-a intamplat)

- Achizitie teren 500,000 Euro

- Achizitii similare din partea altor investitori ridica piata imobiliara si duce pretul terenului la 1,5mE.

- Investitorul strain investeste inca 500,000 Euro in “Soft Costs”, demararea lucrarilor.

- Investitorul vine cu aport total “Own Equity” 2mEuro si obtine finantare banca de 15mEuro.

- Total Investitii 0.5 + 0.5 + 15 = 16 M Euro.

- Vanzare Proiect entitatilor fizice sau juridice autohtone cu 20mEuro rezulta Profit Net in sa zicem in 2 ani de 4mEuro.

- Rezulta:

            - Investitor strain a venit cu 1 m Euro.

            - Acesti bani intrati in tara si cheltuiti au avut ca effect temporar:

                        - Cresterea preturilor terenurilor si a cladirilor.

                        - Cresterea salariilor

                        - Cresterea preturilor generale

                        - Indatorarea excesiva a Entitatilor Fizice si Juridice Autohtone (per baza veniturilor marite).

            - Investitor iese din tara cu 4 m Euro, cu 3 milioane euro mai mult de suma adusa initial.

            - Care este avantajul final al Romaniei din aceasta afacere? Vine cineva cu un Euro, noi muncim, noi il imprumutam, noi cumparam ce noi insusi facem, ca in doi ani el sa plece acasa cu 3 euro in plus? Cat de fraieri suntem? In cazul exemplului de sus avem de a face cu o paguba de 3 m de Euro.  

In cazul in care investitorul strain nu vinde ci inchiriaza “proprietatea imobiliara” si repatriaza profitul anual, din punct de vedere NPV(net present value) efectul asupra Romaniei este acelasi, chiar si mai negativ pe termen lung.

2. Productie Bunuri si Servicii cu Vanazare Preponderent in Romania

Contra:

- Situatia din acest exemplu este aceeasi cu cea de sus, numai ca, in cazul de fata, in loc de vinzare sau inchiriere imobile avem de a face cu vanzare sau leasing de bunuri si servicii. Atat timp cat valoarea exporturilor investitiilor este mai mica de cat suma repatriata de investitor din punct de vedere NPV (net present value) efectul asupra Romaniei este la fel de negativ ca si in cazul sus mentionat.

Pro:

- In putine cazuri se poate lua in considerare valori intangibile respectiv “know how” care ca impact macro ar putea contrabalansa efectul negativ al deficitului de capital generat. Aici ma refer la educarea fortei de munca, specializarea acesteia astfel incat sa permita autohtonilor sa foloseasca cele invatate spre a isi deschide singuri afaceri in domeniul respectiv.

- Benefice mai pot fi si acele investitii ce rezulta in productia de bunuri si servicii ce astfel nu mai trebuiesc importate, costul profitului investitorului fiind mai mic de cat costul afferent unui import total. 

3. Productie de Bunuri si Servicii cu Vanzare Preponderent la Export.

Pro:

- Romania per total ar incasa venituri substantiale din excedent import export ca urmare a rezultatului investitiei straine.

- Reducerea somajului ar scadea costurile asistentei sociale ale statului si ar mari veniturile bugetare din taxe si impozite.

- Reducerea Somajului ar creste competitia pentru resursa umana, generad potential o crestere sanatoasa si sustenabila a salariilor si de aici a cererii / consumului.

Contra:

- Investitiile externe generatoare de excedent capital pot fi daunatoare daca ele se bazeaza in special pe manopera ieftina si valoare adugata scazuta, deoarece se poate crea un ciclu vicios, competitional cu alte tari exportatoare de manopera ieftina, blocand piata muncii in limitele unor salarii mici si limitand potentialul de crestere. Astfel de investitii si excedente financiare afferente trebuie folosite cu scop précis de acumulare capital autohton pentru a putea depasi aceasta faza tranzitorie spre o marire a prosperitatii si nu o blocare in ciclu vicios salarii mici contra echilibru import export.

CONCLUZIE:

- Pe termen lung beneficiile investitiilor straine sunt negative, avand potentialul in a ne transforma in rentieri in propria noatstra tara.

- Pe termen scurt anumite investitii straine, in special cele speculative trebuie descurajate, anumite, in special cele generatoare de export si know how trebuie incurajate si folosite ca o stare tranzitorie de acumulare conostinte si capital de catre entitatile autohtone.

- Investitiile Antreprenoriale Autohtone Private sunt de fapt singura solutie de a mari prosperitatea cetatenilor Romaniei.

Cinci Solutii Pentru Romania

Romania nu este in criza de azi, de ieri. Criza este a tot cuprinzatoare si salasluieste pe plaiurile mioritice inca de pe vremea Fanariotilor. Instinctul de insusire a rezultatului muncii altuia, prin furt, prin coruptie, prin vot, are radacini adanci greu de eradicat. Nu sunt adeptul libertanismului extrem, a statului minimal in care individul este lasat absolut singur in fata legii junglei competitionale, dar nici a feudalismului intruchipat de felurite dogme: monarhiste, comuniste sau capitaliste.

Noi insine suntem cel mai mare inamic al Romaniei. Oricand avem sansa de a insusi rezultatul muncii semenilor nostri in interes pesronal o facem cu desavarsita maiestrie; fie cumparatul de voturi pe spatele putinilor contribubabili muncitori, inovatori, onesti, fie prin furt si intimidare, etc. Una din solutiile ce poate fi luata in considerare este crearea unui sistem politico economic autohton in care nimeni sa nu mai poata sa separe un om de rezultatul muncii sale. Asta ar insemna reducerea statului la minim: aparare, justitie, si un sistem redus de asistenta sociala in care cei care au cu adevarat nevoie sa nu fie lasati sa moara.  In momentul in care cei ce ne conduc nu mai ai cum sa fure, cum sa isi creeze legi cu dedicatie, cum sa faca promisiuni neacoperite pentru cumpararea de voturi; atunci Romania ar avea o sansa.

Pe termen scurt si mediu sansa Romaniei sta in antreprenorii autohtoni. Doar ei pot crea prosperitate dorind sa faca profit prin producerea de bunuri si servicii competitive. Acest lucru ar diminua deficitul import export, ar mari baza de impozitare si deci veniturile statului; si atunci cand resursa limita a antreprenorilor locali ar deveni forta de munca; prin competitie, cerere si oferta, salariile Romanilor ar creste in mod real si sustenabil.

O parte din lucruriele ce trebuiesc intreprinse pentru a ajuta economia sunt:

1. Interzicerea prin lege a deficitelor bugetare de ori ce fel la ori ce institutie si autoritate publica. Trebuie sa ne intindem cit ne este plapuma, altfel pe termen mediu si lung ne vedem pusi in fata platii de dobanzi nesustenabile. Cheltuielile institutionale peste venituri incasate afecteaza negativ echilibrul economic.

2. Crearea unei institutii independente de politic care sa stimuleze antreprenorii autohtoni in deschiderea de noi activitati economice producatoare de bunuri si servicii (cit mai automatizate si tehnologizate posibil). Acest lucru se poate realiza fie prin garantarea creditelor fie prin credite neranbursabile (preferat nu). Sursa de finantare ar trebui sa vina din reducerea drastica a investitiilor statului in borduri, si ori ce alt ceva, investitii ce nu sunt de cat cheltuieli fara nici un randament si in majoritatea cazurilor, o irosire de bani.

3. Pentru a oferi antreprenorilor autohtoni sansa de a economisi banii necesari capitalului initial de a porni o afacere sau de a isi imbunatati productivitatea muncii prin tehnologizare si automatizare este strict necesar scaderea fiscalitatii. Detalii la: http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html

5. Antreprenori autohtoni nu au nici o sansa atit timp cat autoritatile statale, BNR inclusiv, stimuleaza activ inflatia. Inflatia genereaza dobanzi de finantare ridicate si faulteaza ori ce sansa a antreprenorilor locali de a creste productivitatea activitatii lor economice. Detalii la : http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-inflatiei.html

6. Antreprenorilor locali trebuie sa li se dea o sansa. Cineva trebuie sa ii apere de competitia neloiala practicata masiv de entitatile economice externe. Fara o protectie reala antrepenorii autohtoni nu au nici o sansa. Detalii la: http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-competitiei.html

Sa fie clar tuturor, doar ANTREPRENORII ROMANI pot scoate Romania din criza, doar ei pot genera bunastare tuturor Romanilor. Nu mai visati la "ce poate face statul pentru mine".. sau "de ce nu face nimica statul sa creacsca economia". Singurul lucru care poate il face statul sa ajute economia este sa aibe un buget echilibrat, sa interzica BNR crearea de inflatie, sa reduca fiscalitatea si sa ajute antreprenorii autohtoni sa porneasca afaceri necesare economiei si sa ii protejeze de competitia neloiala a entitatilor juridice externe. 

Fondul de Garantare a Depozitelor NU ESTE CEEA CE PARE

In Romania marea majoritate a persoanelor fizice si juridice traiesc cu impersia sigurantei banilor depusi in banci datorita “Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar”. Actual suma garantata este de 50,000€ ori echivalent urmand ca de la 1 Ianuarie 2011 suma garantata sa fie dublata, la 100,000€  ori echivalent.

Este oare aceasta GARANTIE reala sau iluzorie? Propun sa citim cu atentie Ordonanţa Guvernului nr.39din 28 august 1996 privind înființarea și funcționarea fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar:

A. “Art. 6. - (1) Fondul garantează, în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă”.

- Atentie la mentiunea “in limitele”,

- Ca atare, nu este vorba de o garantare sigura si neconditionata.

B. “Art. 9. - (1) Fondul are următoarele resurse financiare:
   a) contribuţiile iniţiale, anuale şi speciale ale instituţiilor de credit;
   b) încasările din recuperarea creanţelor Fondului;
   c) împrumuturi:
   1. de la instituţii de credit, de la societăţi financiare şi de la alte instituţii, cu excepţia Băncii Naţionale a României;
   2. împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;
   3. de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2);
   d) alte resurse - donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară;
   e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
   f) alte venituri, stabilite conform legii.
   (2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi utilizate pentru plata depozitelor garantate în condiţiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.
   (3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului.
   (4) În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, va stabili anual gradul-ţintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului şi suma totală a depozitelor garantate.
   (5) Pentru asigurarea resurselor financiare ale Fondului fiecare instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by în lei. Convenţiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de regulă, până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5% pentru sumele neutilizate.”

- Sursele principale de finantare ale fondului sunt redate de (1) lit.a), din pacate pana in prezent totalul sumelor cumulate din aceasta sursa de venituri acopera mai putin de 1% din total depozite.

- Ce se intampla daca o entitate sau mai multe entitati financiare intra in incapacitate de plata iar FONDUL DE GARANTARE ar trebui sa despagubeasca sume ce depasesc cu mult suma aflata in rezerva? Aici avem doua solutii, credite de la alte banci prin linii de finantare stand by vezi aliniat (5). In situatie de contagiune financiara este lesne de realizat ca bancile neintrate inca in incapacitate de plata nu ar avea fondurile necesare, in plus aceasta linie de credit este oricum limitata, legea nementionand quantumul acestia.

- O alta sursa de finantare realista ar fi Guvernul Romaniei alin. (1) lit. c)3. Este oare Guvernul Romaniei obligat prin lege sa finanteze un potential deficit al Fondului de Garantare? Propun sa citim cu atentie articolul 15:

C.    “Art. 15. - (1) Fondul poate cere Guvernului să garanteze împrumuturile sale, acesta din urmă fiind obligat să ia o decizie în această privinţă în termen de 15 zile de la data cererii.
   (2) În situaţii excepţionale în care resursele financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor, Guvernul pune la dispoziţia Fondului, sub formă de împrumut, sumele necesare, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de veniturile din privatizare înregistrate în contul curent al Trezoreriei Statului, iar condiţiile de acordare/rambursare a împrumutului acordat de Guvern Fondului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.” 

- Art. 15. - (1) spune foarte clar; guvernul trebuie sa ia o decizie rapida, dar guvernul nu este obligat prin lege sa garanteze sau sa imprumute Fondul de Garantare, acesta poate foarte bine sa decida sa nu acopere deficientele de finatare ale Fondului de Garantare.

- Art. 15. - (2) spune ca guvernul este obligat sa finanteze Fondul de Garantare prin imprumut doar din surse de venit din privatizari. Ori la ora actuala sumele obtinute din privatizari sunt inexistente, fiind demult cheltuite.

CONCLUZIE:

- Fondul de Garantare a Depozitelor NU ESTE CEEA CE PARE. Actualmente, are rezerve sub 1% din total depozite sistem bancar. Cu total linii de credit, etc, probabil acoperirea posibila ar creste la 2-3%. Este suficient ca o singura banca de mici dimensiuni sa intre in incapacitate ca Fondul de Garantare a Depozitelor sa ramane fara bani.

- Daca 2 banci de mici dimensiuni intra in incapacitate de plata, Fondul de Garantare nu are cum si sau cu ce sa despagubeasca “asiguratii” si in aceasta situatie, prin forma sa juridica intra si el in incapacitate de plata.

- Fondul de Garantare este vazut ca o asigurare data de statul Roman, in realitate nu exista nici o obligatiune juridica care sa oblige statul Roman sa despagubeasca cetatenii ce si-au pierdut depozitele odata cu insolventa unei banci.

- Chiar daca statul Roman ar fi obligat legal sa acopere deficientele de lichiditate ale fondului si sau ar vrea sa acopere aceste deficiente, in vreme de criza financiara nu ar avea el insusi astfel de resurse.

- Prin textul de lege sus mentionat, legiutorul induce in eroare contribuabilul nevizat dand dovada de o veritabila si malitioasa rea vointa.

In situatia sus mentionata, Autoritatea Nationala Pentru Protectia Consumatorului ar trebui sa aplice penalizari drastice si sa interzica bancilor inselarea persoanele fizice si juridice prin reclama mincinoasa pentru a obtine banii acestora sub acoperirea unei false garantii.

Care este diferenta actuala intre Fondul de Garantare si pseudo garantiile oferite depunatorilor si GARANTIILE OFERITE DE CEC DEPUNATORILOR FNI?

Influente Externe

Criza Economica Globala a anilor 2001-2003 a afectat Romania in masura mai mica de cat actuala criza datorita izolarii de economia globala. Astazi, dependenta economica si financiara a Romaniei fata de ceea ce se intimpla extern este mult mai mare. Lasand la oparte greselile economice si monetare interne, situatia externa dificila ne poate afecta negativ disproportionat fata de ceea ce ne-am astepta dar poate oferi si oportunitati extraordinare. Intrebarea este, are cine sa le fructifice?

Internetul este plin de "opinii" economice. Unele, sunt date la comanda, pentru a sustine interesul variatelor entitati statale si sau corporatiste, le gasim in mai toata mas media. Alte opinii economice sunt date de variate persoane din interes strict personal, pentru a avansa in cariera, mediatic sau material. Astfel de informatii le gasim limitat in mas media si mai mult in cadru universitar sau in fenomenul "blogger" or "news letter". O alta categorie de generatori de "opinii", sunt asa zisi "conspirationisti" ce uneori abereaza jenant dar alteori spun lucrurilor pe nume cum altii nu ar avea curajul si sau inspiratia sa o faca. 

Recent am dat peste un articol "Germany Caves-In To Bond-Holders" scris de Jeff Nielson. Concluzia generala este Inflatia Inevitabila ce se va abate asupra tuturor. Las cititorii sa traga concluzii, "teoria conspiratiei" sau "adevar", sau parte din ambele. Cat despre modul in care Romania ar putea profita de aceasta situatie externa, astept propuneri.

"Less than two weeks ago, I wrote that Europe faced a clear, simple choice: “benign default” or hyperinflation. By “benign default”, I am referring to imposing a “hair cut” on bond-holders – much like creditors always take a loss in any structured bankruptcy settlement.

At that time, German Chancellor Angela Merkel had drawn “a line in the sand”, stating firmly that in any future “bail-out scenarios” that bond-holders would be expected to make concessions. In the words of Bundesbank chief Axel Weber, bond-holders had to be “part of the solution, not part of the problem.”

A scant few days later, all those brave words of fiscal sanity have been cast aside. In the latest EU “rescue” (this time of Ireland), Merkel backed-down from bond-holders – and in doing so has sealed the fate of the EU.

Politicians can no more change the rules of arithmetic than they can repeal the Law of Gravity. The arithmetic is clear: with U.S. economic terrorists pushing up Euro interest rates in all of their most debt-laden economies (to more than double their previous levels), it is mathematically impossible for these nations to fix their massive, fiscal catastrophes through “austerity” alone.

Western economies have all already been hollowed-out, primarily via income taxation, which is nothing but an economic device to funnel all of a society’s wealth out of the middle-class, and into the hands of the ultra-wealthy. Expecting the financially-drained middle classes in these nations to “tighten” their belts in order to pay for the fiscal incompetence of their politicians and the reckless greed of bond-holders is nothing less than insanity.

There is nothing left to “squeeze” out of these people. Much like trying to milk a “dry” cow, all that you end up with is a very angry cow – as we have seen with the rioting in Greece. In this respect, bond-holders have revealed themselves for the rabid parasites that they are.

Weaker Euro states are absolutely incapable of repaying their mountains of debt – thanks to the punitive interest rates inflicted on them by Wall Street’s terrorists, via the credit default swaps market. This is true even with the so-called bail-outs that Greece and now Ireland have received. Printing-up a batch of new money, just so these insolvent governments can make payments on that debt for a year or two is not a “solution”, but rather a commitment of infinite money-printing to simply keep postponing the inevitable.

This is what demonstrates the “rabid” nature of bond-parasites. A rational parasite never kills his host. Yet blood-sucking bond-holders are happily prepared to feast today – despite guaranteeing their own “famine” tomorrow.

Ironically, Euro bond-holders have willingly embraced the same “stealth default” on the debts owed to them that the U.S. government is attempting to impose on bond-holders through deceit and propaganda. With the U.S. economy being far more insolvent than the worst of Europe’s debt-sinners, solvency is no longer an option there. Thus, the U.S. has quietly already started down the road to hyperinflation – as evidenced by Ben Bernanke unleashing more “quantitative easing”, instead of the laughable “exit strategy” he had been promising for more than a year.

With Euro bond-holders idiotically demanding “full payment” (in nominal dollars), while prepared to take that “full payment” in rapidly depreciating currency, these short-sighted misers have demonstrated an intellectual level many, many notches below that of China’s government.

China, as the U.S.’s primary creditor/bond-holder, has been unwilling to allow the U.S. to weasel-out of its obligations to China, by driving-down the dollar – and repaying China in grossly depreciated paper. It has maintained the exchange-gap between the U.S. dollar and the renminbi, despite the incessant whining and threats from U.S. political leaders, and in doing so has protected itself (at least to this point) from any U.S. default-through-money-printing.

Meanwhile, across the Atlantic, brain-dead Euro bond-holders are trying to get those governments to give-in to endless money-printing – and repay them with currency suitable for nothing more than a game of “Monopoly”. Clearly, what is necessary here is for these mentally incompetent Euro bond-holders to have some sober trustees step-in to manage their investments for them.

Once that occurs, these trustees can then sit down with the various Euro governments, and negotiate terms of settlement which represent “win/win/win” rather than “lose/lose/lose”. Embarking on hyperinflationary money-printing merely to service (and not even repay) these mountains  of debt guarantees that bond-holders only end-up getting pennies on the dollar (in real dollars), guarantees that these insolvent governments will still go bankrupt, and (via hyperinflation) guarantees the destruction of all of the wealth of those economies.

Conversely, in a negotiated repayment schedule, greedy bond-holders merely have to be willing to forgive some/most/all interest payments in order to recover their principal – in fully-valued currency. Putting these debt-laden economies on a feasible repayment schedule restores solvency to these economies, while avoiding hyperinflation prevents the economic annihilation of the people.

This is known as the “doctrine of enlightened self-interest”, a form of wisdom which I try to make a guiding principle in my own affairs. Helping one’s economic partners thrive (or at least survive) in order that (in this case) they can repay their debts isn’t “charity”, it is “common sense”. However, as we see unequivocally today, the phrase “enlightened bond-holder” is an oxymoron, with respect to all such bond-holders except for the Chinese government. Blinded by their insatiable greed, these reckless lenders are seemingly fixated on destroying their own house-of-cards.

Betrayed and abandoned by their own governments, all that residents of Europe’s debt-laden PIIGS can do is to protect themselves through ridding themselves of their Euro “funny money” – in favor of gold and silver. It’s the “Titanic” all over again – with bond-holders showing they are quite prepared to trample the women and children in trying to get to a life-boat."

Pensii de stat si solidaritate intre generatii

            Ce reprezinta azi in Romania pensia de stat? Reprezinta o suma de bani acordata lunar fiecarei persoane ce a muncit o anumita perioada de timp.

            De unde vin banii pentru plata acestei pensii? Prin insusirea acestor bani de la cei care azi muncesc.

            Este aceasta penisie o pensie adevarata? Nu; actuala indemnizatie oferita persoanelor cu varste ce nu isi mai permit activitate economica este o forma de asistenta sociala deoarece banii oferiti acestora nu provin dintr-o suma economisita, pusa deoparte pe parcursul activitatii productive ci sunt luati de la persoanele active economic si oferiti celor inactivi economic. Pensia este un drept legitim, asistenta sociala nu este un drept ci un privilegiu ce trebuie tratat ca atare.

            Persoanele varstnice si persoanele inactive economic sunt puse de sistemul actual in conflict direct cu persoanele active economic. Pe deoparte avem o categorie de asistati social care afirma “am cotizat o viata intrega pentru a avea din ce trai atunci cand nu mai pot lucra deci statul la care am cotizat imi este dator suma promisa”. Pe de alta parte avem categoriile de persoane active economic care spun, “statul isi insuseste prea mult din rezultatul muncii (http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html) mele, plata indemnizatiei persoanelor asistate sa se faca din contributiile acestora nu din bani mei”.

           

            Persoanele varstince de azi considera ca au un drept, drept promis de variate persoane fizice aflate la putere. Aceste persoane pentru a castiga sau a se mentine la putere prin obtinerea suportului popular au mintit populatia, oferind contra suportului, beneficii viitoare neacoperite. Atat timp cat matricea demografica a fost favorabila, (putinii batrini inactivi economic raportat la persoanele active economice), costul asistentei sociale oferit celor inactivi economic a fost mic, presiunea pe cei activi suportabila. Azi, dupa decenii de natalitate scazuta, emigrare in masa, transformari de someri in asistati sociali definitiv, costurile acestei asistente sociale sunt insuportabile. Banii din contributiile celor care au fost activi economic si azi nu mai sunt, au fost de mult cheltuiti de variate persoane fizice aflate la putere. Cine oare este vinovat de situatia actuala? Cei care azi sunt activi economic? Cei care au promis si au pacalit persoane foste active economic sau insasi cei care azi considera ca au un drept si care nu au avut capacitatea sa inteleaga minciuna populista dispersata de persoanele fizice aflate la putere?

Persoanele varstnice au un drept, si anume dreptul de a isi recupera veniturile promise de la cei ce au facut aceste promisiuni si nu de la cei activi economic, ce nu au avut nimic de a face cu aceste promisiuni, ce niciodata nu si-au dat acordul pentru asa ceva.

Solidaritatea intre generatii trebuie sa exista in ambele directii. Cei care sunt activi economic, nu trebuie sa lase pe nimeni sa moara de foame si sau de frig. Cei care nu sunt activi economic trebuie sa aprecieze privilegiul acordat de cei activi si sa nu abuzeze de acesta.

Ce fel de solidaritate intre generatii avem atunci cand:

            - Pensionarii de azi tineau in spate a zecea parte dintr-un pensionar. Persoanele active economic de azi trebuie sa tina in spate un pensionar si jumatate.

            - Pensionarii de azi au iesit la pensie intre 45 si 55 de ani, persoanele active economic azi trebuie sa munceasca mult mai mult pina la virsta la care ar putea beneficia de niste beneficii iluzorii.

            - Pensionarii de azi au certitudinea ca in fiecare luna primesc o suma de bani, mica sau mare, o primesc. Persoanele activ economic de azi nu au aceasta certitudine; in fapt extrapolarea macro pe termen mediu si lung indica clar posibilitatea intrarii in incapacitate a sistemului actual de asistenta sociala a varstincilor. Cei care azi muncesc si au orizonturile deschise stiu ca la batrinete nu vor primi nimica, de ce sa cotizeze pentru un nimic?

Exemplu solidaritate intre generatii:

Cuplu tineri casatoriti cu doi copii, salariati, locuiesc in chirie, in Rahova, Bucuresti, nu au masina sau locuinta proprie, traiesc in saracie de la o luna la alta. Sunt corecti si isi platesc toate darile, statul isi insuseste din munca lor aproximativ 80%. (http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html). Banii care ii ia statul de la acesti tineri ce traiesc in saracie sunt dati sub forma de “pensie” unei domne in varsta ce locuieste in Primaverii singura intr-o vila ce valoreaza 500,000 Euro, in curte se afla o masina scumpa, pe pereti tablouri de valoare si in seif bijuterii multiple. Este normal asa ceva? Un exemplu extrem, sunt de acord, dar cat se poate de real.

Traim intr-o societate in care oamenii colaboreaza unii cu ceilalti, unde “impreuna” se realizeaza mai mult de cat “singuri”. Nimeni nu trebuie lasat sa moara de foame, sa ramana fara un acoperis deasupra capului, sa ramana fara asistenta medicala de stricta necessitate. Dar cei asistati sociali trebuie sa realizeze ca acest lucru este un privilegiu si nu un drept, un privilegiu ce nu trebuie abuzat pe spatele celor care produc. Esti apt de munca, munceste. Esti bogat, traieste din bogatia avuta si nu din banii munciti de altii. Nu poti sa muncesti, nu esti bogat, atunci da, ai dreptul la o existenta decenta in limita posibilitatilor celor activi economic.

Solidaritatea trebuie vazuta in ambele directii, nu doar “ SA NI SE DEA” ci si “ SA NU NI SE IA”.  

Suntem Saraci – DIN CAUZA SUPRATAXARII (II)

In legatura cu articolul anterior legat de supra taxare un cititor comenteaza urmatoarele:

“Nu , n-ai inteles abordarea mea.
Tu incerci sa argumentezi ca suntem saraci pentru ca platim impozite mari. Eu incerc sa-ti spun ca bugetul trebuie finantat de undeva. Eu nu sunt adeptul unui sistem care sa promoveze asistenta sociala, ci productivitatea.”

Da, argumentul meu este ca suntem saraci pentru ca platim impozite mari. Supra impozitarea devoreaza de capital antreprenorii autohtoni privandui pe acestia de efectuarea investitiilor in tehnologie pentru sporirea productivitatea muncii, pentru a echilibra decalajul fata de competitorii vestici.

Cine este azi antreprenor in romania? In mare, doar persoane ce fac afaceri cu “statul” tintiti dupa “tunuri”. Astfel de antreprenori aduc doar pierdere economiei generale nu si beneficii. Avem nevoie de a crea omului de rand, muncitor, inovator si plin de actiune, sansa sa economiseasca pentru a avea capitalul necesar sa devina el noua generatie a antreprenorilor romani, un antreprenor care sa nu urmareasca afaceri oneroase statului, sa nu urmareasca doar tunuri financiare ci sa urmareasca dezvoltarea de afaceri reale, productive, automatizate si tehnologizate producatoare de bunuri si servici competitive la nivel international atat din punct de vedere pret cit si din punct de vedere calitate.

Supra taxarea tintuieste potentiali antreprenori aducatori de mare beneficiu intregului popor si al statului in jugul saraciei fara de sanse.

Bugetul nu trebuie finantat, cheltuielile trebuie reduse, evaziunea fiscala trebuie eliminata. Legat de evaziune fiscala, de ce toti politicieni se impotrivesc strasnic informatizarii complete a sistemului de taxare din romania?  

“Acum ca sa facem o mica simulare pe cazul expus de tine in cele doua cazuri distincte:
1. Micsoram taxele, creste deficitul, ne imprumutam ca sa finantam deficitul, si pe vremea asta la dobanzi destul de mari, si tot asa, bulgarele se rostogoleste. Taiem din bugetul de la educatie, sanatate, rezulta ca toti taranii vor fi afectati si nici macar copiii taranului care munceste constiincios nu vor avea parte de o educatie buna, sau de asisenta medicala corespunzatoare.”

Scadrea taxelor nu insemna “imediat” si nu insemna crestrea deficitului.

Mai intii trebuie reduse cheltuielile:

- Sistemul medical trebuie privatizat; el este de fapt pseudo privatizat, fara cheltuieli suplimentare majore nu are acces nimeni la servicii medicale rezonabile.

- Sistemul de educatie trebuie si el privatizat, fara meditatii educatie = zero.

- Sistemul de pensii trebuie regandit si acceptat faptul ca inventia lui Bismark nu este de fapt un sistem de pensii ci o forma de asistenta sociala. Pensie se poate numi doar atunci cand banii provin din fonduri economiste.

- Reducerile de cheltuieli nu trebuie sa insemne a lasa oamenii fara acces la sanatate, fara acces la educatie, fara acces la un venit minim care sa le asigure un acoperis deasupra capului sau alimentatie si medicatie strict necesara. Asistenta sociala trebuie oferita dupa caz si in functie de necessitate. Nu ai bani, nu ai venituri pentru ca nu ai cum sau unde sa muncesti, statul nu te lasa sa mori de frig, de foame sau de probleme medicale. Ai, atunci platestele singur. Romania este un stat in care sunt prea multi asistati ce nu ar trebui sa fie asistati. Asta genereaza cheltuieli imense ce ne scufunda pe zi ce trece. De ce un om care castiga 2000 euro net pe luna trebuie sa aibe biletul la metrou subventionat sau caldura la apartament subventionata?

- Moratoriu pe investitiile statului timp de 5 ani exceptie bani aferenti cofinantare fonduri UE. Restul banilor trebuie ghidati cu preponderenta dezvoltarii firmelor Romanesti care sa produca bunuri si servicii ce azi sunt importate si care pot fi create efficient la noi in tara (creare locuri de munca, taxe pentru stat, reducere deficit import export)   

- Pentru inceput, cumuland toate taxele si acizele, statul nu trebuie sa ia unui cetatean mai mult de 50% din ceea ce produce. (in prezent statul isi insuseste peste 80%)

- Antreprenorii care investesc in tehnologii ce imbunatatesc productivitatea si calitatea trebuie sa aibe un regim special de taxare deoarece doar asa vom crea locuri de munca bine platite, firme platitoare de taxe la stat, si vom reduce dependenta de importuri.

In procesul scaderii taxelor, unii, temporar vor suferii mai mult ca acum; dar alta solutie de a iesi din acest cerc vicios nu exista. Trebuie sa lasi banii celor care au initativa, sunt creativi si muncitori, ca sa poata deschide firme la care acesti actuali asistati sa munceasca si sa isi asigure un trai mult mai bun de cat in prezent.

SUNTEM SARACI – DIN CAUZA COMPETITIEI EXTERNE NELOIALE

Cine apara antreprenorii Romani de competitie neloiala a entitatilor economice externe practicata atit din interior cit si din afara tarii? Teoretic, aparatorul ar trebui sa fie Consiliul Concurentei (http://www.consiliulconcurentei.ro/), practic, nimeni nu ne apara interesele economice nationale de un veritabil razboi economic ce actioneaza la nivel global, unde fiecare incerca prin ori ce metode sa isi creeze avantaje in detrimentul altora.

Dupa ani de socialism si economie central planificata, Romania a apelat la ideologia economiei capitaliste unde cheia succesului sta in libera competitie; o competitie transparenta bazata pe criteriul cerere si oferta unde castigatorul este acela care munceste mai mult, mai repede, mai bine, cu mai multa inovatie. Din pacate in Romania competitia intre entitatile economice autohtone si cele straine este una profund neechitabila.

Firmele vestice ce exporta bunuri si servicii in Romania adeseori au ajutor de stat direct sau indirect scotand de pe piata competitorii autohtoni ce nu au parte de un astfel de ajutor. Exemple sunt multe; mai vizibile sunt cazurile din agriculutura, productia de masini, industria petroliere, telecomunicatiile, industria chimica si manufacturiera, cercetarea tehnologica. Uni vor spune, dar si noi subventionam, da, corect dar sumele sunt infime, adeseori putinele subventii in mod dubios ducandu-se catre firme cu patronat strain (exemplu Ford) si nu catre antreprenori autohtoni. Diferenta de subventie intre infimul nostru si colosalul lor nu da atreprenorului local nici o sansa de supravetuire in lipsa implementarii unei competitii echitabile de catre Consiliul Concurentei. Nu mai mentionez aici avantajul masiv avut de tarile vestice ca urmare a dobanzii de finantare reduse artificial prin avantajul “privilegiului exorbitant” (De Gaulle) generat de monedele lor forte. 

Firme estice, din tari in curs de dezvoltare sau sarace nu au bani de subventii semnificative directe sau indirecte a exporturilor, dar sunt ajutate in realizarea competitiei neloiale prin reglementari legale a caror costuri sunt mult mai mici de cat ale reglementarilor autohtone rezultand in avantaje competitionale semnificative de partea acestora. Exemplu, firma chimica in Vietnam nu are nevoie sa mentina filtru aer foarte costisitoar anual, deversarea deseurilor toxice este ieftina in lipsa unor reglementari de mediu normale precum in Romania. Dar nu doar reglementarile de protectia mediului sunt generatoare de astfel de avantaje. Normele de protectia muncii, legislatia muncii, costurile aferente protectiei sociale si aici ma refer la cotributii pensii, servicii medicale, somaj, etc. toate acestea creaza competitie semnificativa neloiala din partea tarilor care nu au astfel de reglementari impotriva tarilor care au o legislatie ce apara drepturile angajatului, a mediului, etc.

Romania este prinsa intr-un cleste din care poate sa iasa doar prin implementarea unor metode de reducere a concurentei neloiale a entitatilor externe.

Toti practica concurenta neloiala; nu zic sa practicam si noi concurenta neloiala, dar trebuie sa facem ceva pentru a remedia ceea ce ni se intimpla, altfel nu vom ajunge nicaieri. Secretul succesului sta in acumularea de antreprenori puternici cu capital sanatos propriu si cu capacitate de a concura deschis toate entitatile externe. Actualmente, nu putem face competitie externa pe baza de ajutor de stat, nu avem banii necesari si nici competitie externa prin reglementari laxe reductoare de cheltuieli. Pe scurt nu avem nici o sansa. Consiliul Concurentei actual este profund inefficient si trebuie regandit complet, trebuie sa devina independent de vointa politica de lobiul entitatilor economice si fundamentat pe legislatie clara pro economie libera de piata si impotriva tuturor factorilor generatori de competitie neloiala.

Suntem Saraci – DIN CAUZA SUPRATAXARII

Societatea umana de la inceputurile Mesopotamiano Egiptene si pana in prezent a fost formata din Elite si Plebe. Uneori, intre cele doua clase a existat ceea ce noi azi numim clasa de mijloc. Aceasta a imbracat diferie denumiri, de la scribi in Egiptul antic la functionarii publici ai regatelor Chineze.

Dar cum a evoluat Plebea? In Antichitate ea a indeplinit predominant functia de sclav, in Evul Medium, treptat, notiunea de sclavie a inceput sa dispara fiind inlocuita cu iobagii, ca azi, plebea, nominal sa fie libera, dar este? Intrebare complexa ce tine de definitia libertatii.

Astazi Plebea, teoretic are nenumarate libertati; cea de exprimare, cea de miscare, libertatea de a fi presupus nevinovat pana la proba juridica contrarie, libertatea la o judecata impartiala, libertatea de a allege, de a desfasura activitati economice si politice, de a te angaja sau de a iti da demisia, libertatea de a nu fi maltratat fizic sau inchis fara judecata, dreptul la proprietate privata etc. (aceste libertati nominale sunt si ele uneori discutabile in functie de tara si organizarea politica statala). Toate acestea sunt incluse in asa numita CARTA A DREPTURILOR OMULUI.  

Din pacate libertatea Plebei actuale este este doar partiala, o veritabila fata morgana in lipsa libertatii principale, cea materiala. Totul de fapt se rezuma aici. In organizarea statala primitiva, elitele vroiau cat mai mult in detrimentul plebei. Ori ce libertate de expresie, de miscare, de organizare, era vazuta ca o amenintare directa la adresa bunastarii elitelor si ca atare strict reprimata. Cu timpul, elitele au dezvoltat mijloace mai eficeinte de control al Plebei fiind posibila libertatea iluzorie nu si  cea materiala. Azi, un membru al plebei, are asa cum am enumerat mai sus nelimitate drepturi tangentiale insa dreptul principal cel material lipseste aproape cu desavrsire. Ca atare, degaba ai libertate de exprimare, de proprietate, de organizare, de miscare, daca existenta ta materiala e complet la cheremul si intru bunastarea elitelor.

Sa luam un exemplu simplist pentru a demonstra situatia omului de rand, membru al Plebei Romane, om onest, platitor de taxe, angajat la firma onesta, platitoare de toate taxele:

Ion angajat cu carte de munca lucreaza 8 ore si produce 100 de paini prin eforturi propii. (asum ca el prin proprie forta face si focul si apa, si faina si drojdia si etc..)

Ce se intampla?

1. Taxe variate pe salariu = taxe firma plus alte impozite si acize REZULTA 50 paini la stat.

2. Cu salariu net in mana omul vrea sa cumpere paine dar pina sa ajunga acolo statul mai ia taxe pe proprietate, pe masina, pe autostrada, acize pe variate produse, pe benzina etc. REZULTA ~ 32 paini la stat.

3. Patronul vrea si el 8 paini ca deh, are si el de platit taxe pe profit, acoperire inflatie etc… REZULTA ~ 8 paini la patron…. Si nu am nici o problema cu asta atit timp cat e pe drept si ca rezultat al competitiei libere.

4. Dupa o zi de munca in care angajatul a produs 100 paini cu cate paini se allege ca rezultat al muncii sale? REZULTAT 10 (ZECE) paini!

5. Sa mai adaug si scenariul in care angajatul vrea sa tina bani rezerva pentru zile negre sa zicem echivalentul a 1000 de paini ce anual sunt erodati de inflatie cu 10%? Sa adaug aceasta pierdere la venitul final al angajatului?  Nu merg pina acolo…

CONCLUZIE:

In ziua de azi Plebea munceste dar primeste dreptul de a consuma aproximativ doar 10% din ce produce! (Acest lucru se poate masura aproximativ si Macro, (SUM[salarii nete anuale]-TVA)/PIB REZULTA ~ 10-12% consum din productie).

In Antichitate, productivitatea muncii fiind scazuta, o mare parte din activitatea omului de rand era producerea hranei. Sclavii din acea vreme primeau peste 50% din ce produceau!

In Evul Mediu, Plebea era legata de glie sub forma de iobagi. Si acum tin minte indoctrinarea comunista de la istorie unde nenorocitii de boieri asupreau tarani si le faceau zeciuala, adica le luau a zecea parte din ce produceau!

Azi, in societatea democratica si libera, omul de rand primeste 10% din ce produce! Cum vine asta? Ce fel de libertate este asta? Cum sa traim bine? Cum sa economisim pentru a investi? Cum?

Taxa pe avere si Latin-Americanizarea Romaniei

Taxa Averilor Mari si foarte mari a reaparut pe tipar. Cat de justificata ar fi o astfel de masura si care sunt cauzele ce ne-au adus in situatia de a lua in considerare o astfel de actiune? Care ar fi efectele unei astfel de masuri? De unde provin averile ce ar trebuie impozitate? De ce ar fi nevoie de banii proveniti din aceasta taxa? O pleiada de intrebari ce merita analiza si raspuns.

Latin Americanizarea Romaniei este evidenta din ori ce unghi ai privi-o. Cativa devin din ce in ce mai bogati, multi devin din ce in ce mai saraci, clasa medie ramanand medie doar din punct de vedere intellectual nu si material. Oamenii sunt diferinti, asta e clar; diferiti ca inteligenta, diferiti in vointa de a munci, de a risca, diferinti in capacitatea de a lua initiative. Si totusi se justifica distribuirea bunastarii atat de divergenta ca in Romania, putini atat de mult si multi atat de putin? Chintesenta economiei de piata este echilibrul adus de cerere si oferta, de mecanismele pietii libere, acolo unde dezechilibrele sunt autocorectate si nu permit devieri de sistem generatoare de mega oportunitati unora si dezavantaje multor altora. In Romania economia de piata libera nu functioneaza din foarte multe motive, mai toate tin de organizarea statala, si de modul in care reprezentantii statului isi indeplinesc atributiile. Si atunci, de ce sa penelizezi tocmai economia libera de piata cu taxe, taxe generatoare de bani care ar permite continuitatea unor birocrati ce mutilieaza libertatea economica si inerent prosperitatea tuturor?

Marile averi din Romania de unde provin? O parte punetm spune din mostenri – retrocedari (putine la numar), o alta parte sunt averi venite din strainatate dupa caderea cortinei de fier, o alta parte, aproape infima sunt averi formate de oameni cu abilitati creative, cu initiativa si curaj de a risca absolut fantastic, oameni ce merita pe deplin averea acumulata. Problema, si aici este calcaiul lui Achile, sta in covarsitoarea avere detinuta de indivizi ce au realizat-o din afaceri cu statul, din competitie neloiala (monopoluri, santajuri etc), si prin evaziune fiscala. Aceste activitati economice neortodoxe, in loc sa ajute societatea spre crestere nu fac de cat sa o afunde, ce valoare adugata regasesti in borduri instalate la suprapret ce se strica la primul inghet?

Daca trebuie cineva suprataxat atunci sunt firmele ce fac profituri din interactiunea cu statul sau entitatile acestuia. Si da, de ce nu, o taxa pe averea nedovedita. E greu sa prinzi evazionistii, dar e mai usor sa le identifici averea chiar si peste hotare. Atunci cand apar diferente majore intre venituri declarate si avere cumulata, statul trebuie sa actioneze necrutator, taxare 90%.

Taxarea averii realizate de un om onest, in urma unei munci asiduii, in urma eforturilor de ani de zile de acumulare conostinte, in urma riscarii bunastarii materiale ale familiei pentru a face investitii, nu poate fi interpretata de cit ca un atac direct asupra libertatii omului si asupra intregii tari. Munca, Creativitatea, Riscul, Initiativa trebuie stimulate, lenevia, lipsa de initativa, frica de a risca trebuie penalizate; altfel Romania nu are nici o sansa la progress. Ca sa nu mai discut si aberatia triplei taxari. Muncesti esti taxat, din ce ramane economisesti un ban, profitul anual iti este taxat iarasi prin inflatie si taxe generale, ca apoi sa vina cineva si sa zica …  da de ce ai caciula? Da caciula!

Care ar putea fi rezultatul taxei per avere?

- Capitalul privat ar parasi Romania, si fara capial nu exista munca productiva. Cu totii am fi mult mai saraci.

- Antreprenorii care ii dorim si care isi platesc toate taxele la stat vor fi nimiciti, vor disparea. Antreprenorii care nu ii vrem, care fac afaceri cu statul care sunt experti in evaziune fiscala, in mentinere monopoluri prin cumparare ordonante de urgetna etc etc.. nu o sa fie afectati.. ei vor prospera in continuare. Nu asa avanseaza Romania, nu asa eliminam discrepanta intre cei care au si cei care nu.

- Banii colectati din taxa per avere ar fi nesemnificativi.

- Colaps imobiliar garantat. Toata lumea ar vrea sa vanda activele din Romania (cei cu bani) si sa plece in strainatate. Si asa piata este devastata; daca implementam o astfel de taxa numarul vanzatorilor ar fi absolut gigantic, doar nu ar fi cineva normal la minte sa stea si sa astepte ca cineva sa vina si sa ii ia 2-5% din avere in fiecare an.

Ce ne facem cu cei multi si saraci? Solutia nu sta in redistribuirea averii de la cei care au la cei care nu au, solutia sta in implementarea unei economii de piata deplin functionale bazate pe fundamente stabile unde atrperenorii care ii dorim sa poata prospera, iar cei per care nu ii dorim, sa fie falimentari sau in puscarii.

In Romania de azi averea este infierata de cei multi si saraci, fapt in buna masura justificat deoarece in proportie covarsitoare aceasta avere a fost facuta nu pentru binele tuturor ci in detrimentul aproape tuturor. Totusi cei multi si saraci trebuie sa realizeze ca antreprenorii onesti, harnici, inovatori si cu initiativa sunt singura cale prin care cei multi si saraci ar putea traii mai bine. Daca atreprenorii corecti nu pot acumula bani cu ce se mai pot face investitii care sa creeze locuri de munca productive, salarii mai mari, taxe pentru stat si per total crestere economica?